1. Fii Adăpostul meu,
Isus, căci iarăși bat
asupra vieții-mi azi
furtuni în lung și-n lat.

R1: Cu ură tot mai grea
vrăjmașul meu și-al Tău,
să mă târasc-ar vrea
în cel mai negru hău.

2. Cu arcul lui săgeți
de foc și de venin,
trimite necurmat
spre mine mai din plin.

R2: Ar vrea să nu mai fiu,
să nu Te mai slăvesc,
să nu mai-nalț ca steag
Cuvântul Tău ceresc.

3. Să nu-i mai stau în drum,
spunând de sfântu-Ți fel,
ci-ar vrea, ar vrea acum
să mă strivească el.

R3: Fii Adăpostul meu,
Isuse, Doamne, Tu,
spre-un vârf mai însorit,
necontenit mă du.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 354.